Books - Non-fiction

Textual Patterns in Ethnographic Writing: Description and Narration

Description
Through this study, we propose an analysis of several ethnographic documents indexed in the Archive of the Folklore Society in Cluj, in the 1950s and 1960s. The aim is to show that ethnographic writing represents a process of recalibrating, not of
Published
of 11
2
Published
All materials on our website are shared by users. If you have any questions about copyright issues, please report us to resolve them. We are always happy to assist you.
Similar Documents
Share
Transcript
  1 Textual Patterns in Ethnographic Writing: Description and Narration Maria GROSU Assist. Prof., PhD, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj -Napoca Abstract Through this study, we propose an analysis of several ethnographic documents indexed in the Archive of the Folklore Society in Cluj, in the 1950s and 1960s. The aim is to show that ethnographic writing represents a process of recalibrating, not of objectively describing reality. The ethnographic text is written from the perspective of its purposes. The discursive strategies used in textualizing the records, through the transition from the oral to the scriptural, pertain to realistic ethnography. During this period, description was the most frequently used textual pattern. This supports the attempts to identify the prototype of a cultural model, as required by realistic ethnology. The narrative is used to illustrate the patterns traced through description. During the period under consideration, the principles of research were predicated on generalization and synthesization. Researchers most often took down general elements characteristic of the community they studied. This working mode was closely related to the purposes of the discipline and to the methodological and scientific framework of the time, most specifically, to the positivist paradigm. Keywords : description, ethnographic document, realistic ethnography, narrative, ethnographic writing. 1.   Documentul etnografic manuscris. Contextualizare Prin acest studiu, propunem o analiză a unor documente etnografice manuscrise , dintr-un fond arhivistic. Miza este aceea de a arăta că   scrierea etnografică este un proces de redimensionare și nu unul de descriere obiectivă a realității.  Strategiile discursive utilizate în textualizarea experienței de teren a cercetătorilor care au redactat notele de teren, în perioada la care vom face referire , corespund etnografiei realiste. Între evenimentul sau conversația la care ia parte cercetătorul, în vederea acumulării datelor de teren, și fișele de teren arhivate, se interpun o serie de traduceri/ transformări/ redimensionări în codul cultural și științific al cercetătorului.   Acest cod este puternic influențat de cadrul ep istemologic, politic și istoric al timpului.  Trecerea de la oralitate la scripturalitate, scrierea notelor de teren, este un proces interpretativ care implică: selecția din continuumul evenimențial și conversațional și textualizarea aspectelor selectate, conform codului metodologic și epistemologic al cercetătorului. Așadar, între realitatea evenimențială sau conversațională la care participă cercetătorul și fișa de teren arhivată, se interpune un prim moment major de traducere în codul științific: scrierea .  2 Un alt moment de redimensionare este arhivarea . În acest articol, vom avea în prim-plan scrierea etnografică . Practica cercetării și a arhivării, în România secolului al XX -lea, are ca principiu de lucru obiectivitatea   și premisele etnologiei realiste . Prin acest studiu, vom arăta că t iparul textual care vine să susțină încercările de identificare a unui model cultural prototip, așa cum cere etnologia realistă , este descrierea . N arațiunea este utilizată pentru a exemplifica tiparele trasate prin descriere. Preponderența unui model textual sau al altuia, descrierea, narațiunea, argumentația, diferă în funcție de perioada de cercetare. Vom analiza notele de teren din prima etapă de cercetare în cadrul Cercului de Folclor Cluj. Arhiva Cercului de Folclor Cluj a fost înființată în 1958, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș - Bolyai” din Cluj. Conține aproximativ 12000 de fișe manuscrise, realizate din 1958 până în 1993, de către studenți și de către profesorii care i - au coordonat pe aceștia în activitatea de ce rcetare. Fișele de teren sunt realizate conform metodologiei de cercetare din a doua jumătatea a secolului al XX- lea și au fost indexate în cataloagele arhivei, în două fonduri. Fondul A conține fișe realizate de către studenții de la secția cu frecvență și care au fost coordonați, în cercetarea lor, de profesori. Fondul B conține materiale realizate de studenții de la secția fără frecvență, care au făcut cercetări în mod individual, conform instrucțiunilor din cursul litografiat al profesorului Dumitru Pop , titularul cursului de folclor literar. Eleonora Sava face o analiză cantitativă a notelor de teren din Arhivă și ajunge la următoarele rezultate: cercetări intensive s - au desfășurat în județele Satu Mare (3953 fișe, 30,99% din fondul documentar), Sălaj (2062 de manuscrise, 16,17% din totalul arhivat) și Cluj (2002 fișe, 15,70% din materialul arhivistic). Aceste anchete s - au desfășurat pe parcursul a 12 ani și au antrenat peste o sută de cercetători, care au realizat 8017 fișe arhivate, adică 62,86% din Ar  hiva Cercului de Foclor Cluj. Materialele din celelate județe sunt în număr de 4736 de fișe, reprezentând 37,14% din fondul arhivat. 1  De asemenea, Eleonora Sava arată că cercetarea de teren ale cărei fișe de teren sunt indexate în Arhiva Cercului de Folclor Cluj, a parcurs trei etape de cercetare. Acestea sunt în relație cu contextul politic, științific și academic 2 . Etapa folcloristică ( 1958  –   1973 ) 3    –     perioadă caracterizată de ruptura cu practica și bibliografia intrebelică. Pentru cercetătorii acestei perioade, munca de teren înseamnă culegere de texte folclorice, în afara contextelor de manifestare/ performare. Culegerea de texte este orientată d e criteriul estetic al textelor literare. De la culegerea folclorului, la cercetarea culturii tradiționale (1973 –   1992) 4   Contactele  profesorilor clujeni cu spațiul cultural occidental se intensifică. Deschiderile oferite de curentele de gândire din Europa de Vest conduce la aplicarea metodelor straucturalismului, funcționalismului și semiologiei, în domeniul etnologiei. În m unca de teren, cercetătorii se interesează nu doar de texte, ci și de contextele performării lor. Folclorul devine fapt cultural sau element de comunicare socială. 1   „ The quantitative analysis of the documents indicates that intensive research was carried out in Satu-Mare County (3,953 field notes, representing 30.99% of the documentary fund), Sălaj County (2,062 manuscripts, the equivalent of 16.17% of the total archived) and Cluj County (2,002 field notes, i.e. 15.70% of the archived data). The fieldwork lasted for a  period of 12 years and involved over 100 researchers, with a total of 8,017 archived field notes, i.e. 62.86% of the archival fund.”, Eleonora Sava, The Cluj Archive of the Folklore Society: Ethnological Practices in Communist Romania , în Eleonora Sava (coordonator), The Ethnological Archive. Paradigms and Dialogues , Morlacchi University Press, Perugia, Italia, 2011, p. 17. 2  Eleonora Sava, Patrimoine cultu rel local: Les archives du Cercle de Folklore de l'Université Babeș -Bolyai , în x x x,  Antropologie și studii culturale. Perspective actuale , Editori: Alina Branda, Ion Cuceu, Cosmina Timoce-Mocanu, Cluj- Napoca, Editura Mega, 2012.  3    Ibidem , pp. 22-25. 4    Ibidem , pp. 25-28.  3 Etapa etnologică (după 1992) 5   Interesul cercetătorilor nu este îndreptat spre literatura populară, ci spre viața particulară a indivizilor ce compun colectivitatea și spre istoriile acestora. Se propune o etnologie a cotidianului, a faptului divers și efemer. Cercetătorii utilizează interviul non - directiv și  povestirea vieții ca metode de cerce tare; astfel, în prim-  plan sunt puse elemente individuale și nu colective, experiența personală și nu cea reglementată de colectivitate, memoria afectivă și subiectivitatea. Toate acestea îi oferă intelocutorului libertatea de a povesti, de a - și exprima op iniile și preocupările în mod aleatoriu  În  prima etapă de cercetare, respectiv între 1958 și  1974, profesorii au organizat patru campa nii de cercetare colectivă, în localitățile: Sfăraș (județul Sălaj 6 ), Someșul Rece (județul Cluj), Valea Drăganului (județul Cluj) și Românași 7 . Arhiva conține și note de teren ale studenților  8  care au făcut culegeri, în mod individual, în localitățile alese de ei înșiși (de cele mai multe ori, localitățile de domiciliu). Studenții care au făcut culegeri folclorice în această perioadă nu au avut instrumente de cercetare care să fie evocate explicit. Ei nu au utilizat chestionare 9 , nu au înregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice 10 , observația directă nu este teoretizată și nici nu e aplicată metodic. Studenții utilizeaz ă ca surse pentru metodologia de cercetare: cursul profesorului Dumitru Pop și indicațiile  profesorului Nicolae Bot cu care aceștia mergeau pe teren. În fișele din Arhiva Cercului de Folclor Cluj, cercetătorii folosesc trei modele de structurare a info rmațiilor:  1. modelul narativ  –    fișele rezultate în urma utilizării metodei observației directe au, în mod constant , elementele specifice textului narativ: înlănțuire logică a evenimentelor, actanț i, un cadru spațio -temporal determinat; 2. modelul descriptiv a. fișele rezultate în urma utilizării chestionarelor și care conțin sau indică prin număr, și întrebările cercetătorului (dialog);  b. descrierea obiceiurilor sau a secvențelor rituale fără precizarea contextului conversațional, fără delimitarea discursului cercetătorului de cel al interlocutorului (monolog). 3. modelul reproductiv  –   texte ritual- ceremoniale reproduse, desenele realizate de cercetători.   François Laplantine prezintă raportul dintre descriere și narațiune, în scrierile literare:   5    Ibidem , pp. 28-31. 6   La data cercetării, localitatea Sfăraș a aparținut județului Cluj.   7  Campania de la Rom ânași s - a desfășurat în periada 15 - 20 octombrie 1968. În catalogul Arhivei, nu există note de teren din aria tematică a înmormântării.   8   Este vorba atât de studenții de la secția fără frecvență, cât și de cei de la secția cu frecvență.   9   Fragment din interviul cu T.R. și D.R., realizat de Maria Grosu, în septembrie 2012: „M.G.: Aveați un chestionar sau anumite întrebări pregătite? T.R: Nu. Nu. Așa, ce -mi vedea în cap. Nu, n- am avut un chestionar. Îți aduci aminte de vreun chestionar [îl întreabă pe soțul ei]? D.R.: Nu. Puneai întrebări în legătură cu fenomenul respectiv, cu problema respectivă …. Și erau, persoanele erau comunicative. Aveau dorința de a comunica, de a împărtăși ceea ce știau și de a menține, de a păstra.   10   Sigur, existența mijloacelor tehnice pentru înregistrare, într  - o instituție nespecializată sau în curs de specializare, în domeniul folclorului, este ju stificabilă.    4 „Descrierea intră în conflict permanent cu narațiunea, al cărei curs îl oprește. În timp ce aceasta din urmă înseamnă dinamism, timp, mișcare, dezvoltare a unei intrigi, în care evoluează personaje, descrierea zăbovește, staționează pe imagine, își concentrează atenția asupra unui anumit moment, asupra unui loc precis, asupra unui episod hotărâtor. [...] Descrierea se apropie mai curând de contemplare, în timp ce narațiunea –   care, de altfel, poate consta într- o serie de mișcări articulate în mișcarea temporalității –    se află categoric mai aproape de acțiune.” 11   Dacă în scrierea literară, descrierea este subordonată narațiunii, în scrierea etnografică notele de teren la care vom face referire, narațiunea este subordonată descrierii. Narațiunea are rolul de a   exemplifica, prin situații concrete, tiparul general realizat prin descriere. Având ca premise principiile de cercetare pozitiviste, cercetătorii urmăresc identificarea t iparului de comportament ritual, a schemei culturale  prototip. În acest scop, construiesc sisteme sintagmatice, urmăresc similaritățile, fragmentează datele din teren în categoriile stabilite la nivel teoretic pentru a le reasambla, într  -un tipar generalizator. În etapele următoare  ale cercetării   (fișele r  edactate după 1973 ) particularul ia locul generalului, obiectivitatea este înlocuită  cu subiectivitatea. Dominant devine modelul narativ, întrucât acesta permite particularizări și apropieri de situații autentice de viață. 2.   Scrierea etnografică. Analiza tehnicilor discursive Fragmentarea conținutului conversației în mai mai multe fișe este o caracteristică a fișelor de teren realizate în prima  perioadă de cer  cetare. Documentele arhivate citate mai jos ilustrează  principiul fragmentării: sunt realizate de același cercetător, în urma conversației cu același interlocutor, pe aceeași temă (înmormântarea) 12 . Datele sunt scrise și arhivate pe fișe separate, după  principiul informației minimale de teren, principiu care permite așezarea datelor într  -un sistem sinta gmatic și cartografierea/ tipologizarea lor. Credință (La mort)  Obicei Ca să nu se facă strigoi un mort, îl măsură cu un lemn de acăț   cât îi el de lung și îl pun cu fața în jos. (ACFC 1101) Când moare un om Obicei Când moare un om i se pune un ban în mână, piaptăn în copârșău, ,,iașcău” (iasca) și dahanu. Mortu se îmbracă în ce are mai bun, haine și încălțări.  (ACFC 1102) Colacu soarelui Obicei 11  François Laplantine,  Descrierea etnografică , Polirom, Iași, 2000 , p. 63. 12   Locul: Sfăraș, județul Sălaj; Data: 5 V.1958; Interlocutor: B. N., 57 de ani: Cercetător: [student] R. T.    5 La mort se aprinde o lumânare și se ține colacu, până la înmormântare, în cui și la mort se aprinde lumina și se dă la un om sărac.  (ACFC 1103) Obicei la mort În colacii groparilor se pun bani. Înainte se dă primului când începe groapa un pui sau o găină. Sau dădeau la fiecare câte una.  (ACFC 1111) Credință (La mort) Mâțu care se atinge de mort, moare repede. (ACFC 1112) Obicei la mort Când se trag clopotele de- amiază, se aprinde lumânarea la mort.  (ACFC 1113) Obicei la mort Se pune pe pieptul mortului o secere ca să nu se umfle.  (ACFC 1114)  Nucleele semantice în jurul cărăra se construiește conținutul fiecărei fișe de teren sunt reprezentate de obiecte,   cărora discursul etnografic le oferă încărcătură simbolică (lemn de acăț, ban,  pieptene, lumânare, colac, pui/ găină, seceră etc.). Prin această relaționare între obiectele utilizate în timpul ritualului și valoarea simbolică atribuită, cercetătorul urmărește redarea, în formă concentrată, a tiparului cultural. Întrucât oamenii nu sunt evocați în aceste texte etnografice, tiparul ritual este  pr  ezentat ca fiind exterior oamenilor, ca fiind un dat cultural care reglementează comportamenul u man. Această formă de descriere are efectul de a oferi obiectivitate discursului etnografic   și prezintă cultura ca fiind predeterminată și superioară individulu i. Textele fișelor arhivate redimensionează în ton general, construiesc o imagine statică, invariabilă în timp. Cercetătorul elimină aspectele particulare, reținând doar informațiile generale. Lentila prin care ilustrează lumea cercetată este una sintetizatoare, care reține doar recurențele. Cercetătorul urmărește doar similaritățile, nu și diferențele, variabilele.   Fișele din această categorie a tipologiei metodologice conțin elemente de discurs ritual, credințe, descrierea unor acte rituale. Sunt  pre zentate ca fiind general valabile în colectivitatea respectivă. Fișele sunt scrise pentru a reprezenta  pattern- uri mentalitare. Discursul lor uzează de tehnica obiectivării prin: caracterul impersonal al enunțurilor; decontextualizare, în favoarea generalizării.  Exemple: (La mort) La pruncii cei mici fac colaci și colacii câd îi cântă hore la mort le dă la băieții ăi mici. La care sapă groapa se dă colac peste groapă. După aia face doi colaci pentru cei care duc praporii. Care- l duc la groapă îi pune câte un dosoi (batistă). La care duce crucea tot un dosoi îi pune. La prohod îi cheamă acasă pe toți, le face de mâncare și câte un pahar două de pălincă. Cân îl  bagă în groapă îi pune fiecare câte o mână de pâmânt că așa li -e obiceiul. Îi pune câte-un leu, lum ină. A treia seară îi face cină. A fost de s - o sculat și l - o îngropat a doua oară cu fața în jos.  N- am văzut, numa am auzit.  
Search
Related Search
We Need Your Support
Thank you for visiting our website and your interest in our free products and services. We are nonprofit website to share and download documents. To the running of this website, we need your help to support us.

Thanks to everyone for your continued support.

No, Thanks
SAVE OUR EARTH

We need your sign to support Project to invent "SMART AND CONTROLLABLE REFLECTIVE BALLOONS" to cover the Sun and Save Our Earth.

More details...

Sign Now!

We are very appreciated for your Prompt Action!

x